Cafeneaua Romania Libera

Cafeneaua Romania Libera este un spatiu gazduit de Romania Libera On Line in care puteti sa luati loc la o masuta virtuala, sa serviti o cafea virtuala, sa realizati intalniri virtuale cu alti membri ai Cafenelei, dezbatand impreuna tot felul de probleme. Postarea contributiilor e automata si nu exista moderator. Depasirea limitelor decentei poate atrage retragerea legitimatiei de membru al Cafenelei. Oricine poate deveni membru al Cafenelei. Ganditi-va la un nume sub care sa semnati mesajele dumneavoastra si la o parola care sa va protejeze accesul. Nu uitati sa furnizati adresa exacta E-mail a dumneavoastra. La aceasta adresa veti putea primi mesaje private de la alti membri ai Cafenelei (retransmise prin intermediul Web-Ospatarului - cunoscut si ca Ober), precum si alte informatii utile. Daca aveti intrebari de pus cu privire la mecanismul Cafenelei, verificati daca nu gasiti raspunsurile aici . Alte cateva indicatii pretioase ... Puteti deveni membru acum!

• Pentru a renunta la calitatea de membru al prezentei Cafenele, va rog sa faceti o cerere si prin E-mail la adresa Oberului
• Atentie! Nu sunt permise cuvinte sau expresii obscene. Nerespectarea acestei reguli atrage dupa sine anularea contului de acces.
• A fost redeschisa posibilitatea utilizarii tag-urilor HTML. Va rugam sa le utilizati cu atentie!

Iertati-ma, o sa revin cu un raspuns mai complet, dar ceva mi-a zgiriat ochiul…zicewti dv. ca "Geniul Carpatilor a lansat termenul de dictatura a proletariatului"????.

Din contra, Ceausescu a declarat public la congresul (cred) al 13-lea ca “dictatura proletariatului”, notiune care sta la baza ideologiei socialiste definite de Marx si Engels este depasita si trebuie sa renuntam la ea. Eu citez din tezele fondatorilor ideologiei (Marx si Engels) care arata ca socialismul nu si-a propus niciodata sa fie democratic. Tocmai notiunile tip “democratie populara” sint inventii ale Geniului Carpatilor si altora ca el. Hai sa ne documentam putin!

Cit priveste filozofia nazista, oricum ar fi citita (si m-am luptat cu Mein Kampf si cu discursurile lui Hitler pe care aici le poti cumpara de la librarie), nu-mi place… Chiar deloc!

Cit priveste tarile europene, ele nu sint socialiste, nu aplica ideologia socialista, chiar si tu folosesti termenul “socializate”. Exista un partid socialist cu baza puternica de masa, care atunci cind cistiga alegerile aplica niste principii care mai au o vaga legatura cu ideologia lui taticu Marx numai in masura in care se iau masuri favorabile saracilor din motive multiple printre care enumerez cistigarea voturilor si pastrarea pacii sociale. Sistemul economic capitalist si cel politic democratic nu sint afectate, cel mult “reglate”.

Socialismul ca sistem politic este altceva si cred ca l-ai cunoscut si tu suficient de bine…

Cred ca am mai vorbit de problema asta mai demult: democratia este un sistem politic, nu economic. Nu exista “democratie economica”. Poti sa spui cel mult ca Germania hitlerista avea o economie capitalista. Chiar si asa, capitalistii germani erau puternic subordonati politicului. Nu vreau sa spun ca in alte economii capitaliste nu exista influente politice, dar in Germania nazista erau mai puternice decit in mod obisnuit, mai ales prin faptul ca se orientau spre cercetarea si productia de razboi. Ca esenta politica insa, Germania Hitlerista ca si (de altfel) orice regim fascist sau comunist se situeaza la polul opus al democratiei.

Cred ca scopul definit in indemnul dv. final este deja atins, adica ne bucuram cu totii ca sintem diferiti, traim intr-o lume minunata si ne alegem singuri principiile si actiunile pe baza carora traim. Tocmai aceasta optiune ne face liberi si ne permite sa distingem ce e bine si ce e rau atunci cind navigam prin meandrele confuze ale terminologiei. Pentru ca, vedeti dv., bagatul la gramada al diferitelor moduri de gindire, sisteme politice si ideologii este exact ceea ce a permis, in decursul timpului, ascensiunea la putere a dictatorilor in numele unor idei “vindute” popoarelor ca nobile si altruiste.

Dv. faceti niste afirmatii cel putin indraznete. De exemplu, cea ca Germania hitlerista a fost un regim democratic. Democratia nu se termina o data cu alegerile. Faptul ca Hitler a cistigat niste alegeri, dupa care le-a trintit in fata, in Reichstag, opozantilor ca de acum inainte nu mai are nevoie de ei si i-a bagat in lagare ca un scurt stagiu in drumul spre plutonul de executie, a interzis orice alt partid politic in afara de al lui si a anihilat in fasa orice voce care l-ar fi putut critica nu se califica pentru notiunea de democratie. Trebuie sa va spun ca este pentru prima oara cind aud pe cineva facind afirmatia ca nazismul a fost democratic.

Faptul ca socialismul este in esenta o forma de democratie avansata este de asemenea cel putin contestabil. In esenta, la originile sale, socialismul s-a autodefinit ca o dictatura. E drept, in aparenta nobila, a celor multi si “opresati” impotriva celor putini si “exploatatori”. Dar inca de la prima forma de implementare s-a dovedit a fi dictatura “reprezentantilor celor opresati” (auto-proclamati) impotriva tuturor celorlalti, inclusiv opresatii. Nu trebuie decit sa citesti cu atentie filozofia nazista sau comunista si iti dai seama ca, indaratul unor proclamatii bombastice in favoarea “celor multi” se ascund germenii unor dictaturi sinistre.

Mai este o afirmatie care nu sta in picioare la o analiza cit de cit obiectiva. Parlamentul Irakului ca si Mare Adunare Nationala a Romaniei comuniste au fost construite prin fortarea oamenilor afara din case, in ziua alegerilor, pentru a vota partidul si conducatorul unic, fara nici o alta optiune. Nu vad cum pot fi echivalate cu parlamentul britanic sau Congresul U.S.A.

In fine, sint de acord ca, in principiu “impunerea cu forta din exterior a unui sistem in detrimentul altuia este o crima”. Cu o conditie insa, ca acel sistem sa nu incerce el insusi impunerea valorilor proprii asupra omenirii, prin crima si opresiune. Atunci trebuie confruntat si distrus.

Problema globalizarii este mai complexa si ar trebui discutata intr-un cadru separat. Un lucru este insa sigur: exista niste valori universal valabile, pe care nimeni nu trebuie lasat sa le incalce. Genocidul, terorismul, lipsa de respect pentru viata umana, fundamentalismul religios cu concluzii violente nu sint admisibile nicaieri pe planeta, indiferent de sistemul social la putere. Impunerea acestui set minim de valori nu inseamna globalizare (sau daca inseamna, traiasca globalizarea!). In general insa, asa cum este definita de majoritatea comentatorilor, globalizarea este un fenomen economic care se intimpla in mod inevitabil, datorita dezvoltarii tehnologice a omenirii si care a fost in mod artificial extins de luptatorii pentru “noul comunism” la aspecte politice si sociale, ca o justificare pentru actiunile lor violente.

A propos, in noua lume globalizata, chiar va simtiti un mic sistem cibernetic cu comportare strict controlata?

Dom Taranaki

Cred ca aici sta, de fapt, esenta controverselor noastre in decursul timpului. Ziceti dv. ca “nu exista sisteme sociale bune sau rele, toate sunt la fel, indiferent ce eticheta lipesti pe ele, mai devreme sau mai tarziu setea de putere va scoate capul precum plantele prin asfalt!”

Diferenta poate parea doar de nuanta, dar cred ca este esentiala. In primul rind, temporal, eu cred ca setea de putere vine “in fata”, adica exista de la bun inceput in toate sistemele sociale si este unul din motoarele oricarei revolutii in scopul schimbarii sistemului. In al doilea rind, dindu-va dreptate in afirmatia ca nu sint sisteme sociale “bune” si “rele” in mod absolut, exista in mod sigur sisteme “mai bune” si “rele”. Cele “mai bune” (in esenta unul singur, democratia de tip occidental cu variatiunile ei), se caracterizeaza (si) prin faptul ca nu permit ca setea de putere sa transforme conducatorii efemeri in dictatori, cu toate nenorocirile interne si externe care (intotdeauna) au urmat in sistemele “rele”.

Deci nu am cum sa accept asertiunea ca o democratie parlamentara se situeaza pe picior de egalitate cu o dictatura comunista, fascista sau fundamentalist religioasa. Prima este “mai buna”, celelalte sint “rele”.

Sa nu uit... Merci frumos ca ti-ai amintit de junior. Anul de scoala pe care il incepe acum este, de fapt, primul an de universitate. In Ontario s-a hotarit ca de acum incolo invatamintul pre-universitar nu va mai avea 13 ci 12 ani. Ca urmare, universitatile vor trebui sa faca fata in 2003 la o generatie dubla. Fiu-meu a dorit sa evite chestia asta si a luat cursuri suplimentare la seral ca sa faca doi ani intr-un an si sa poata intra la facultate mai devreme. De cind a inceput este cam tot timpul in "campus" si il vedem mai rar. Inca o data toate cele bune.

Multumesc frumos de raspuns. Ca si tine, am exprimat si eu un gind. Ma bucur ca mi-ai raspuns elegant si spiritual, asa cum te-am stiut a fi de cind bintuim prin cafenele.

Nea Jack

Nu coane, n-ai inteles. Dupa spusele mele poti sa expui ce idee vrei, cita vreme n-o insotesti de expresii injurioase la adresa interlocutorului. Daca o faci, esti nesimtit. De fapt, cred ca stiai deja chestia asta.

Nu, n-am uitat de promisiune, insa ca orice Carte de Bucate (care se respecta) sunt nitel cam prins(a) cu pregatirile pentru toamna.

ps: AIUREA'N TRAMVAI!...a se citi proiectul acela al meu, n-am timp nici sa rasuflu

Daca ne place ceva si vine in acord cu propriile noastre convingeri, inseamna ca este “de bun simt”. Faptul ca cel care exprima ideea este, in mod fundamental, nesimtit, nu are nici o importanta…

In asteptarea mesajului tau, avind ceva timp liber la dispozitie, m-am hotarit sa experimentez cu niste retete vegetariene “ca la mama acasa”. Se pare ca gatitul professional necesita timp si rabdare, chiar daca mincarurile sint foarte simple. Iata deci o combinatie foarte populara de “salata de vinete” si “ardei copti”.

Salata de vinete
Se spala bine vinetele si se usuca pe un servet de hirtie. Dupa spalarea initiala a legumelor (valabil si pentru ardeii copti), apa nu mai trebuie folosita, pentru a pastra aroma deosebita de “copt” (de fapt “fript”). Se aseaza vinetele pe plita incinsa si se invirt pe toate partile timp de (aproximativ) jumatate de ora. Cind coaja exterioara s-a inegrit si “fleoscait”, iar prin gaurile create in timpul coacerii incepe sa iasa abur si lichid, se iau de pe foc si se lasa intr-o cratita sa se raceasca, atit cit sa poti pune mina pe ele sa le cojesti.

Se indeparteaza coaja, apoi se taie “pe lung” la capatul superior si se rad usor, cu un cutit, semintele, ca sa nu pierdem nimic din “corpul” legumei. Se aseaza vinetele curatate pe un fund de lemn inclinat si se pune deasupra lor un alt fund de lemn. Prin apasare, dupa inca o jumatate de ora sint eliminate sucurile acide care fac rau la stomac.

Se toaca vinetele cu un tocator de lemn (se poate si cu cutitul, dar acela taie in loc sa striveasca si pierde din aroma) pina cind capata o consistenta de “pasta”. Unii prefera sa le puna in mixer, dar nu ies la fel de bune. Se pun in vasul final in care se vor servi, se adauga sare dupa gust, apoi se freaca incet cu ulei (preferabil de masline “light”, dar si floarea soarelui este bun) ca atunci cind facem maioneza. La sfirsit se aduga ceapa taiata foarte marunt, se decoreaza cu felii de rosii si se pune la rece. Dupa cum observi, reteta este traditional romaneasca, fara maioneza si alte dresuri care ii modifica gustul. Se maninca pe pine “consistenta”, cu coaja, si garnitura de ardei copti.

Ardei copti

Se aleg ardei “drepti”, de orice culoare (dar rosii sau galbeni sint mai gustosi decit verzi), astfel incit sa poata veni in contact cu suprafata plitei in orice pozitie. Se pun pe plita si se coc pe toate partile pina cind cea mai mare parte a suprafetei lor s-a inegrit si coaja superficiala a inceput sa se desprinda. Se pun intr-o cratita, se sareaza si se acopera, lasindu-i asa pentru vreo jumatate de ora. Se curata de coaja superficiala arsa si, daca sint prea mari, se taie longitudinal, indepartind simburii dar pastrind lichidul din interior (ardeii romanesti – mai mici - pot fi lasati intregi). Se pun in vasul de servit si se acopera cu o vinegreta de ulei (preferabil de masline), otet (preferabil de mere) si sare. Se amesteca bine si se pun la rece.

Dupa doua ore, cu pine proaspata si o tuica de prune curata, sint un deliciu gastronomic!

Ce scrii aici ti se aplica perfect:

"Mare noroc avem ca nu doare prostia, dar si mai mare ca nici ipocrizia nu doare. "

In general, toata contributia dtale din care am extras citatul e o minciuna. Adica iar te-ai trezit vorbind prostii. Think about it!

Tie nu ti-e rusine sa-I faci la gramada “dobitoci fara margini” pe ”bastinasii” care te-au primit aici cu bratele deschise, intr-o tara in care miliarde de oameni din lumea asta doar viseaza ca ar putea trai?

Modul in care te manifesti denota un complex puternic de inferioritate fata de acesti bastinasi, in fata carora probabil te-ai facut de ris in multiple imprejurari, cam sterg cu tine pe jos sau te evita cind apari la orizont (cu caracterul asta jegos nu e de mirare) si te defulezi injurindu-i pe cafenelele romanesti (unde nu te pot citi). Ai avea curajul sa te duci la unul sa-i explici cit e el de dobitoc si cit esti tu de destept?

Cit priveste “explicatiile” despre invatamint, pariez ca n –ai copii pe care sa-i fi dat la scoala si vorbesti, ca de obicei, din auzite. Ai incercat si tu un curs care ti-a depasit puterile intelectuale, de unde pornirea dusmanoasa impotriva profesorilor. Te-ai gindit ca “good question” este o continuare fireasca cu traducerea “cita timpenie!” in reactie la intrebarea dtale?
Think about it.

Probabil ca, asa cum spuneti, doctoratul era o treaba grea DUPA ce obtineati admiterea, mai ales ca trebuia sa mergeti si la slujba in paralel. Problema pe care am ridicat-o se refera la perioada DINAINTE de admitere, cind sansele de a obtine un loc la doctorat erau practic nule pentru cineva din afara "sistemului" (de pile si relatii). Daca va aduceti aminte, “schemele de salarizare” in invatamintul superior erau practic inghetate, iar politica partidului era sa limiteze numarul de doctori, care, o data investiti, aveau dreptul la o pozitie mai buna si un salariu mai mare. Prioritatile admiterii la doctorat (cel putin in domeniul meu) erau:

- copiii de shtabi

- persoane cu pozitie de influenta in institute de cercetare sau fabrici, care sa poata, in schimb, orienta ceva fonduri catre activitatile asa zis de cercetare si productive ale facultatii

- cadre didactice din cadrul facultatii

Deci daca te aflai in nenorocoasa pozitie a unui tinar profesional cu rezultate scolare foarte bune, ceva realizari la locul de munca, idei si energie dar fara pile, canci doctorat!

Trebuie de asemenea sa precizez ca scoaterea mai multor locuri la doctorat dupa 1990 a fost facuta ca o corectare a situatiei precedente, cind numarul locurilor a fost total insuficient. Aceeasi situatie a avut loc in cercetare, unde s-au scos brusc pe piata posturi de cercetatori stiintifici, unii facind salturi peste mai multe grade pentru care ar fi avut nevoie de vreo 10 ani in epoca ceausista.

In final, data fiind situatia economiei romanesti, titlurile n-au prea mai contat. Decit ca sa le pui in resume cind aplicai pentru o slujba in tara de emigratie.

Ce ai uitat sa spui este ca doctoratul in Romania comunista era pre-aranjat, cu locuri limitate si dinainte ocupate, astfel incit majoritatea doritorilor nu puteau nici macar sa se inscrie la el, nu numai inainte dar si mult dupa virsta de 40 de ani, daca nu cunosteau pe cine trebuia la rectorat, decanat si catedra. Iar dupa '90 s-a "dat drumul" la doctorat pe banda rulanta de s-a facut doctor tot poporul, indiferent de contributiile stiintifice inestimabile.