Publicist şi scriitor, animator cultural neobosit, Iosif Vulcan a fost, în viziunea lui Octavian Goga, „poate cea mai reprezentativă figură culturală din jumătatea a doua a veacului trecut la noi.” (1904).
S-a născut în 1841, la Holod şi a murit în 1907, la Oradea. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan, întemeietorul şcolii de la Beiuş, care azi îi poartă numele. Din 1851, a urmat liceul la Gimnaziul Premonstratens, apoi, la sfatul tatălui său, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Budapesta. Cariera de avocat nu l-a atras, însă, preferând în schimb, literatura.
În 1880, Iosif Vulcan a avut iniţiativa mutării revistei „Familia” (pe care a condus-o cu dăruire, ca unic proprietar şi editor), de la Budapesta la Oradea, Destinată culturalizării şi afirmării valorilor spirituale proprii, revista a avut un număr relativ constant de cititori pe durata apariţiei ei vulcaniene şi a fost, timp de câteva decenii, una dintre cele mai citite publicaţii româneşti. Ea includea în paginile sale creaţii beletristice, articole şi studii ştiinţifice, însemnări despre viaţa socială şi evenimentele politice, comentarii estetice şi informaţii despre manifestările culturale ale momentului.
Întreprinzând o fecundă operă de educaţie estetică, revista orădeană a pus un accent deosebit şi pe arta spectacolului teatral, despre care se pronunţă favorabil şi stimulativ. Articolele dedicate actorilor Agata Bârsescu, Constantin Nottara, Elena Theodorini, ştirile, notele despre reprezentaţiile teatrale din satele şi oraşele Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului, inserate în “Familia” decenii de-a rândul constituie un material informativ de o excepţională utilitate, fără parcurgerea căruia este imposibilă reconstituirea istoriei teatrului românesc în toată complexitatea şi cu toate particularităţile sale. Tot în paginile revistei „Familia” s-au găsit la loc de cinste articolele critice despre teatru ale lui Mihai Eminescu, inclusiv articolul-sinteză „Repertoriul nostru teatral” (nr. 3/18,30, Ian. 1870).
De altfel, teatrul a reprezentat pentru Iosif Vulcan o pasiune şi o „stea conducătoare”. El a ocupat funcţii de conducere în Societatea pentru crearea unui fond de teatru (S.T.R., înfiinţată în 1870), al cărei statut ar putea fi considerat articolul-manifest publicat în „Familia”, nr. 29-30/Iul-Aug, 1969), intitulat „Să fondăm teatrul naţional!” Câteva dintre ideile incluse în articol sunt fermecătoare prin nobleţea, dar şi actualitatea lor: teatrul trebuie să fie „nu numai un loc de petrecere şi distracţiune, ci un institut pentru cultivarea limbei noastre şi pentru înălţarea ei (...), pentru deşteptarea, dezvoltarea şi cultivarea simţului şi spiritului naţional (...), un templu al moralităţii, al luminei şi ale ştiinţei”. De asemenea, Iosif Vulcan era conştient că înfiinţarea teatrului-instituţie era mult mai importantă la vremea aceea decât teatrul local, care ar fi necesitat fonduri materiale uriaşe, greu disponibile la acea vreme.
Iosif Vulcan şi-a încercat talentul în aproape toate genurile şi speciile literare, iar teatrul nu a făcut excepţie: a scris cântece, vodeviluri şi monologuri satirice, comedii într-unul sau mai multe acte, adaptări şi traduceri. Drama istorică „Ştefan Vodă cel Tânăr” a fost jucată în premieră la Teatrul Naţional Bucureşti în 1892, apoi de două ori la Oradea, în limba română şi în limba maghiară, beneficiind de o primire caldă, atât din partea publicului, cât şi a criticii. Prin grija Fundaţiei Rock Filarmonica Oradea, opera dramatică a lui Iosif Vulcan a fost reunită în două volume publicate de Biblioteca Revistei Familia: „Teatru din manuscrise” (2006) şi „Teatru din publicaţii” (2007).
Personalitatea lui Iosif Vulcan a dominat timp de mai multe decenii cultura ţinuturilor de pe Crişuri şi ambianţa Oradiei mai poartă încă amprenta trecerii sale. În anul 1965, cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a unui veac de la apariţia revistei „Familia”, în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan", situat în centrul oraşului, pe strada cu acelaşi nume. În 2007, pentru a marca centenarul trecerii în nefiinţă a cărturarului, în Oradea au fost organizate o serie de manifestări culturale, printre care şi spectacolul-lectură „Boierul de la Tuşnad” susţinut de actorii Trupei „Iosif Vulcan”, în semn de omagiu adus patronului spiritual.