Restricţionarera dreptului independenţilor de a candida la alegerile parţiale
Oficial, se susţine că în România este democraţie, că în decembrie 1989 au murit nişte oameni pentru asta şi că suntem cetăţeni europeni şi avem aceleaşi drepturi şi obligaţii cu ceilalţi occidentali.
Cu toate acestea, sunt foarte multe exemple de încălcări ale drepturilor fundamentale în ţara noastră, dintre care, unele au fost soluţionate în instanţă, iar altele sunt încă încălcate pentru că nu s-a găsit încă nimeni să lupte pentru respectarea lor. Că aşa este la noi: trebuie să te lupţi pentru respectarea drepturilor.
Şi eu eram până de curând în categoria celor care susţineau că la noi este democraţie, însă m-am dumirit rapid când am sesizat reacţia multor cetăţeni la unele articole de-ale mele mai „acide”: „Ce curaj ai să spui lucrurilor pe nume...”. Păi dacă trebuie să ai curaj să spui lucrurilor pe nume, atunci nu mai este democraţie!
Într-o hotărâre, dată în 4 noiembrie 2010 de către Biroul Electoral Central pentru alegerile parlamentare parţiale din 5 decembrie 2010, se prevede că la alegerile parţiale din colegiul 3 Hunedoara pentru Camera Deputaţilor ”Nu se admit candidaturi independente ale membrilor partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale sau ai organizaţiilor neguvernamentale ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale”.
Aparteneţa la un partid a unui potenţial candidat este imposibil de verificat şi chiar dacă un presupus candidat ar demisiona dintr-un partid, imediat după depunerea candidaturii sau chiar după câştigarea mandatului se poate înscrie într-un altul.
La alegeri ar trebui să poată candida oricine îndeplineşte câteva condiţii rezonabile. Cetăţenii sunt cei chemaţi să decidă cine îi reprezintă, nu autorităţile trebuie să decidă pe baza unor criterii arbitrare cine intră şi cine nu în lupta electorală. Autorităţile ar trebui doar să creeze un cadru de liberă manifestare şi să vegheze la respectarea unor reguli juste care să garanteze competiţia şi pluralismul. Din păcate, în România legile electorale par a fi făcute pentru păstrarea monopolului politic al principalelor partide care domină scena politică şi de a obstrucţiona orice fel de posibile alternative.
Rămâne de văzut dacă se vor mai găsi candidaţi independenţi care să aibă nervi şi curaj să lupte cu sistemul în aceste condiţii, mai ales că, oricum, legea actuală este deosebit de restrictivă, cerând un număr imens de semnături independenţilor - de 4 ori mai mult decât limita maximă admisă de Consiliul Europei care este de 1% din numărul cetăţenilor dintr-un colegiu. De asemenea, şi taxa de participare a unui candidat la cursa electorală este cea mai mare din Uniunea Europeană.
